Accesorie cererii de divort, dreptul de vizitare este un drept al parintelui, ambii părinţi avand dreptul de a avea relaţii personale cu minorul, indiferent în  îngrijirea cărui părinte este încredinţat acesta.

In cadrul procesului de divorţ, instanţa poate  stabili în baza probelor propuse si admise, a propunerilor celor 2 soti, a rezultatelor anchetei sociale, un program  de vizitare al miorului,  ce poate  îmbrăca următoarea formă:

·        Deplasarea periodica la domiciliul copilului si petrecerea unui anumit timp determinat prin hotarare judecatoreasca sau prin intelegerea partilor in compania acestuia;

·        Deplasarea copilului la domiciliul parintelui titular al dreptului de vizitare si petrecerea unui interval de timp bine determinat ( cateva ore, o zi, un week-end,etc.);

·        Dreptul de a face deplasari impreuna cu minorul de sarbatori, in vacantele scolare, etc;

Un asemenea drept de vizitare, se poate stabili si pentru situaţia în care cei doi părinţi nu au fost căsătoriţi,  dar tatăl a recunoscut copilul minor, fiind trecut ca atare în  certificatul de nastere al copilului.

Dreptul părintilor divorţati de a avea legaturi şi de a vizita copii aflaţi în străinătate este consfiinţit chiar de CEDO - hotărârea Kajari vs. Finlanda din 23 octombrie 2007.